Emilian Marcu despre Marieta Russo

29 noiembrie 2008
 Marieta RUSSO, Jocul gîndului, Editura Pontos, Chisinău, 2006, 96 p.
Autoare a mai multor volume de versuri (multe din ele în limba rusă), Marieta Russo îsi derulează poezia în vers clasic, cu o calmitate tipic feminină, fără prea multe efuziuni lirice, amintindu-ne de poezia de început de secol 20. Cu o bună stiintă a rimelor, unele chiar surprinzătoare, Marieta Russo propune cititorului o poezie de o bună caligrafie lirică. O anume muzicalitate lentă, de izvor în pornire spre marele torent, se poate distinge din versurile acestei autoare. „Si dacă este-o vorbă sfîntă/ care răsare din strămosi,/ Eu simt cum sufletul îmi cîntă/ Să văd cum ochii luminosi// Ai mamei albăstresc tot cerul/ Si unda apei de izvor,/ Pentru că limba-i adevărul/ Ce curge din al nostru Dor”. Iată cam cum îsi mărturiseste Marieta Russo tumultul de sentimente. Se vede limpede printre metaforele sale sincere, entuziasmul liric de care dă dovadă. Marieta Russo scrie cu sinceritate despre iubire, despre amintiri, despre oras, ca si cum ar respira. Este în această carte multă poezie citibilă, de album, gata să prindă cititorul. Si credem că nu este chiar putin lucru. Vom vedea cum evoluează manifestările lirice ale autoarei în viitoarele sale cărti.
 
Revista Convorbiri Literare, Iasi

Conferinta TT

29 noiembrie 2008
 
     
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Marieta Russo la Conferinta Transfrontaliera a Tinerilor:
O poză de familie cu Dumitru Ficuta, de la Bacau,
raportor principal la Confetinţa TT,
şi o poză cu delagaţii din cele 7 ţări.
Biblioteca Onisifor Ghibu,
noiembrie 2008.

Marieta Russo la Conferinta Transfrontaliera

29 noiembrie 2008
                                                                                                
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Marieta Russo (prima din partea dreaptă)
şi delegaţia de la Iaşi, România.
Biblioteca Onisifor Ghibu,
12 noiembrie 2008 .

Poeme în limba rusă

29 noiembrie 2008
Крылья лунного сиянья
  

Душа наполнена сомненьем:

Смогу ль сберечь любовь рассвета,
Чтоб встретить радостное лето
Всё в том же трепетном волненьи.
 

Но солнца луч душой прекрасен –

Он озарит земные страсти…
И я паду в объятьях властных,
И покорю азартность лаской.
 

И отгоню я лжетревоги –
Капризы гордости познанья…
Порой бываем очень строги –
Нас окрыляют силы знаний.
 

Но крылья лунного сиянья
Сквозь сон подарят пониманье.


Moldovă, ceasul ţi-a venit

6 noiembrie 2008

În zbuciumul febril şi rece
 M-alină-un vis de dor tăcut:
 Când viaţa ca un fulger trece,
 Soarta ţi-i cel mai dulce-avut.
 
Cuvântul ca o amuletă
 Mă duce-n calea lui mereu,
 Inima-n pieptu-mi nu regretă
 Că nu m-am lepădat la greu
 
De-a lui sclipire, de-a lui har
 Şi m-am lăsat dusă la braţ
 Numai de-un singur ideal –
 De-al poeziei vechi nesaţ.
 
Ce-şi are datul său suprem
 Să mă îndemne an de an
 Şi să m-adore când o chem
 Cu ne’nfrвnatul meu elan.
 
Îndrăgostită peste poate
 De el, precum aşi fi de-un sfânt,
 Mă-nalţ şi cad şi-aleg din toate
 Tăria unui singur gând.

 
Senin când arde peste ţară

                                  Departe-n zare nesfârşit
                                  Luceafărul, ca o vioară
                                  Tăcerea mă strămută-n mit.
 
Şi plâng de pomul vieţii gol
 Că am uitat de-al ei altar,
 Orbiţi de un eurodol*,
 De-o Euro-Ama** оnzadar.
 

                                  Din teii verii mele-aprinşi
                                 De flori un cântec desluşesc:

                                  Noi nu suntem deloc învinşi
                                  Cвt visele оn noi doinesc.
Zimbrul ne apără din stemă
 Şi din baladă-o Mioriţă.
 Puşi de istorie-n dilemă,
 Ne-om ridica… Un neam de viţă
 
În orice vreme – bună-rea –
 Îşi are-n cer de neclintit
 Ca orice seminţe-o stea…
 MOLDOVĂ, ceasul ţi-a venit!…


Marieta Russo, poeme in română

6 noiembrie 2008
PĂLĂRIA
 
Pălăria mea, te joacă,
 Te ridică-n vânt:
 Nu mi-i frică nici de-o soacră
 Pe acest pământ.
 
Un cadou, un zâmbet dulce,
 Bun şi de folos
 Mă cuprinde, mă conduce –
 Pălăria jos!
 

Viaţa asta-i o comoară,

Prin vâltori când treci.
 Ca vâslaşul printre valuri
 Zbuciumate, reci!

 

Tare-i bine când e bine,
Când eşti tare-n os,
 Cresc pe lume dulce zâne –
 Pălăria jos! 
 
Pălăria mea, te joacă,
 Te ridică-n vânt:
 Nu mi-e frică nici de-o soacră
 Pe acest pământ.
 

 NU CREDE GURA LUMII

 
Nu crede gura lumii,
 Nu sta mâhnit pe veci.
 Priveşte tot prin glume,
 Prin glume, glume reci.
 

Credinţa e o floare.

N-o rupe nicidecum.
O singură ninsoare
 Preface doru-n scrum.
 

 Ridică-ţi adevărul

Prin zbuciumul din nopţi…
 Neîngrijit, şi mărul
 E tot furat de hoţi.

 
 Nu crede gura lumii,

Nu sta mâhnit pe veci,
 Priveşte tot prin glume,
 Prin glume, glume reci.

Marieta Russo, profesoară

6 noiembrie 2008
 

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro